Despre endometrioza

4FFD8945-1A5B-4BA2-B7BE-62322D27CAFBAm doua saptamani de cand am primit diagnosticul de ENDOMETRIOZA si aproape o săptămana de cand am facut a doua biopsie. Cum au fost aceste saptamani? Cumplite! Dincolo de dureri, perfuzii si calmante, a fost cumplit sa ma obișnuiesc cu un diagnostic GRAV despre care însă din nou nu se vorbește si pentru care statul NU FACE NIMIC!

Ce m-a ajutat in aceasta perioada? Faptul ca am fost contactata de Asociația “ Eu si Endometrioza”, ca m-am întâlnit cu președintele acestei asociații, Isa, ca vorbesc cu ea si ma ajuta si sfătuiește!

Si pentru ca dupa ce am vorbit public despre diagnosticul meu, am primit foarte multe mesaje de la cititoarele mele care se lupta cu endometrioza, am decis sa ii iau un interviu Isei, pentru ca astfel, adevăratele informații sa ajunga la cat mai multă lume care are nevoie de ele.

“Adele Chirică: Isa, te rog spune-ne cum ai ajuns să înființezi o Asociație dedicată pacientelor cu endometrioză?

Isa Iordache: Anul trecut în toamnă am primit dublu diagnostic: adenomioză și endometrioză, după mai bine de 9 ani de căutări, tratamente luate degeaba la indicațiile medicilor și diagnostice puse greșit. În primăvara anului 2016 deja începusem căutările în tratate de medicină și surse internaționale (aici m-a ajutat foarte mult meseria mea de jurnalist) și, după mult studiu mi-am pus singură acest diagnostic, pe care medicii mei de la acea oră nu au dorit sub nicio formă să îl accepte, pentru simplul fapt că nu aveau habar măcar, cum arată endometrioza. În toamnă, după crize de durere și leșin, am ajuns la un medic din Constanța care mi-a spus numai uitându-se pe ecografiile pe care le aveam la mine, ca am adenomioză și endometrioză iar acestea puteau fi reperate ecografic încă din 2006, dacă medicii mei ar fi știut cum arată endometrioza. Am pierdut astfel 10 ani în care cele două diagnostice ar fi putut stagna, dacă cei care m-au consultat ar fi știut ce înseamnă endometrioza. Ambele diagnostice mi-au fost ulerior confirmate de încă alți doi medici cu expertiză în endometrioză, de la noi din țară, precum și de rezultatul RMN-ului cu protocol de endometrioză.

Atunci am început căutările online și am constatat cu stupoare că în România, pe lângă articole scrise pentru trafic, în care endometrioza era catalogată drept un disconfort și o boală a neiubirii, până anul trecut la noi în țară exista un singur website dedicat endometriozei, creat de un reputat medic timișorean. Vorbim de anul 2016, secolul XXI și de România în care sistemul medical este la pământ, implicit și informația medicală aferentă unei astfel de afecțiuni. Atunci am luat decizia să înființez Asociația Eu și Endometrioza și website-ul http://www.eusiendometrioza.ro, pentru ca niciuna din româncele care suferă de endometrioză sau prezintă simptomatologia ei să nu mai treacă prin ce am trecut eu, să nu mai piardă timp prețios până la obținerea unui diagnostic și să își ajute deopotrivă aparținătorii și medicii să conștientizeze gravitatea acestei afecțiuni șputând fi astfel tratată corespunzător.

Adele Chirică: Așadar, ce înseamna endometrioza?

Isa Iordache: Endometrioza reprezintă creșterea și dezvoltarea țesutului endometrial care se regăsește la nivelul uterului, în alte zone ale corpului din afara acestuia. În endometrioză, celulele endometriale se pot prinde de: uter, ovare, trompe, colon, vezică, rinichi, vagin. De asemenea, ele se regăsesc în diferite cazuri și în zona abdominală, pe intestine, ficat, splină, diafragmă, generând endometrioza abdominală. Există paciente care însă suferă de endometrioză toracică (prezența țesutului endometrial sub formă de insule de celule sau chiar noduli în cavitatea toracică, în special pe și în interiorul plămânilor). Au fost raportate însă și cazuri în care endometrioza a putut fi depistată chiar și la nivelul laringelui dar și la cel al creierului.

Rezultatul acestei migrări de celule endometriale se traduce în aderențe, chisturi, noduli, hemoragii interne/ externe și multă durere. Iar durerea nu este doar specifică menstruației așa cum se crede de publicul larg, ci la unele femei, poate fi prezentă la praguri inimaginabile, pe tot parcursul lunii.

Adele Chirică: Cum poate afla o femeie dacă suferă sau nu de endometrioză?

Isa Iordache: Endometrioza se poate diagnostica de către un medic specialist cu experiență în acest tip de afecțiune prin: anamneză (istoricul pacientei), consult ginecologic, ecografie transvaginală, RMN cu instilare de gel intravaginal și intrarectal și Hidro Colo CT. Din 2013 protocoalele internaționale nu mai prevăd laparoscopia ca metodă de diagnostic pentru endometrioză.

Adenomioza este o altă formă de endometrioză, localizată doar în mușchiul uterului. Se poate diagnostica prin: anamneză, ecografie transvaginală și RMN cu instilare de gel intravaginal și intrarectal. Pentru cele mai frecvent întâlnite simptome ale endometriozei puteți citi un material aici!

http://eusiendometrioza.ro/top-20-simptome-in-endometrioza/
Adele Chirică: Se vindecă endometrioza, Isa?

Isa Iordache: Până în prezent nu se cunoaște un tratament care să vindece endometrioza, iar medicația folosită la nivel mondial tratează și ameliorează numai simptomele (în principal durerile). Tratamentele folosite sunt: hormonale (induc medicamentos menopauza pentru câteva luni, uneori chiar de la vârste destul de fragede: de exemplu 21-24 de ani) sau chirurgicale acolo unde se impun.

Endometrioza presupune o serie de complicații majore cu care pacientele se pot confrunta. Așadar, pe lângă durerile zilnice insuportabile pacientele pot dezvolta: ADERENȚE, care sunt benzi de țesut fibros ce leagă organe și țesuturi vecine în mod normal neconectate și care pot duce la așa numitul frozen pelvis (pelvis înghețat). Dincolo de durerile insuportabile, frozen pelvis poate pune viața pacientei în pericol și se poate repara numai cu intervenție chirurgicală.

Dincolo de aderențe, următorul stadiu al endometriozei îl reprezintă CHISTURILE, pungi cu lichid care, după anumite dimensiuni se pot sparge în organism.

Însă, cel mai înalt și grav stadiu al acestei boli este dat de NODULI: umflături de mici dimensiuni și bine circumscrise, care în endometrioză se întâlnesc cel mai frecvent între vagin și rect, pe colon, vezică, vagin sau plămâni, punând serios în pericol viața pacientei. Din cauza acestor noduli și a faptului că dezvoltarea anormală a lor duce la stenoze, pacientele trec prin operații care presupun: rezecții de rect, vagin, vezică, intestine, iar la acest nivel deja vorbim despre colostome (anus contra naturii, incizie în abdomen, însoțită de o pungă în care se adună materiile fecale, cu care pacientele sunt obligate să trăiască uneori chiar și până la câteva luni). Imaginați-vă ce înseamnă să ai uneori 18 sau 25 de ani și să fii obligată să treci prin așa ceva.

Adele Chirică: Există și alte forme de endometrioză?

Isa Iordache: Endometrioza este o afecțiune care migrează. Dincolo de pelvis sunt destule cazuri în care a fost depistată și pe intestine, ficat, splină, diafragmă, generând endometrioza abdominală. Există paciente care însă suferă de endometrioză toracică (prezența țesutului endometrial sub formă de insule de celule sau chiar noduli în cavitatea toracică, în special pe și în interiorul plămânilor). Au fost raportate însă și cazuri în care endometrioza a putut fi depistată chiar și la nivelul laringelui dar și la cel al creierului. Aceste tipuri de endometrioză sunt și mai dificil de diagnosticat iar viața acestor paciente este un calvar. Ca și exemplu v-aș putea povesti despre endometrioza peritoneală, pentru care nici măcar soluții de tratament nu există foarte multe și, în care, pacientele fac lunar paracenteze pentru evacuarea cantității uriașe de ascită hemoragică (lichid în cavitatea abdominală), uneori și câte 6-7-10 litri de lichid care, evident că le pune în pericol toate funcțiile vitale.

Adele Chirică: Ce fel de calitate a vieții au femeile cu endometrioză dat fiind gravitatea acestei boli?

Isa Iordache: Femeile diagnosticate cu endometrioză ajung să renunțe la joburi pentru că durerile și simptomele intervin în activitățile zilnice. De asemenea, ele își pierd uneori familiile, pentru că aceleași manifestări afectează viața de cuplu, au nevoie de multe ori de psihoterapie din aceste cauze și pentru faptul că, deși nu este o condiție obligatorie, infertilitatea este destul de prezentă în endometrioză.

Adele Chirică: Ce este de făcut pentru ele în acest caz?

Isa Iordache: În primul rând aceste paciente trebuie să știe că nu mai sunt singure, că există Asociația Eu și Endometrioza care face eforturi pentru a le ajuta să fie informate corect și să poată obțină o mai bună calitate a vieții. Este necesar pentru ele să se înscrie în Asociația Eu și Endometrioza, să devină membre active și să lucrăm împreună, susținut, dacă ne dorim ca în curând endometrioza să poată fi recunoscută legal drept boală invalidantă, dacă ne dorim tratamente compensate și servicii medicale de calitate.

Aș mai menționa deosebita importanță a schimbării mentalității. Medicii nu sunt chiar atât de blamat pentru că nu au cunoștințe despre endometrioză. Vorbim totuși despre o afecțiune descoperită la nivel mondial abia în urmă cu aproximativ 200 de ani. Timp foarte mult de a fi cercetată nu a fost și nici interes, atâta vreme cât femeile au fost crescute, educate și obișnuite în ideea ca e normal să ai dureri la menstruație, ele făcând parte din condiția ta de femeie.

NU, NU ESTE NORMAL SĂ AI DURERI LA MENSTRUAȚIE. Cel mult un disconfort. Însă orice durere care necesită medicație pentru ameliorarea ei este un semnal de alarmă că trebuie să mergeți la medic. Orice durere cronică ce persistă și în restul lunii nu este normală și necesită investigații ample. Aici trebuie să ne reeducăm fiecare și să ajutăm în acest fel și medicii să ne fie sprijin și ajutor, luând endometrioza în serios.

Vorbim totuși despre o boală pentru care, în alte țări ale lumii, primele două intervenții chirurgicale sunt oferite gratuit de către stat. Nimeni nu ar oferi operații gratuite doar pentru un disconfort. Endometrioza este o afecțiune serioasă, gravă, reală și trebuie privită ca atare. Iar pentru ca acest lucru să se întâmple e nevoie de o conștiențizare cât mai largă și de un număr cât mai mare de paciente care să lupte împreună pentru drepturile lor!”

Nu stiu ce va urma in evoluția bolii mele. Stiu doar ca ma doare. Si ca ma bucur ca nu trebuie sa trec singura si prin asta!

Si ca am cu cine sa vorbesc si sa ma sfătuiesc! Si mai stiu ca imi doresc ca STATUL sa treacă prin aceste dureri ca sa faca ceva si pentru noi. O femeie din zece, primește acest diagnostic! Oare nu suntem destule? Stiu sigur ca daca ne vom uni, ne vom face auzite iar vocea noastra nu va rămâne fara ecou.

Asa ca e momentul sa ne unim si sa facem ceva!

Advertisements

A doua biopsie pe neașteptate

ED0750E7-3DD8-4B4D-8AC9-302B5B6F3E2EPrima biopsie, cea de la san s-a intamplat atat de repede încât nu am apucat sa inteleg ce mi se intampla, sa fac scenarii sau sa fug.

Pentru biopsia aceasta, ma pregătisem temeinic, in urma cu doua saptamani cand era programată.

Am plâns, m-am speriat, am fost in agonie… cu o zi inainte, nu am mancat nimic, pregătită de anestezia generală.

Atunci, din cauza infecției,  a fost imposibil de facut. Stiam ca o vom face intr/o zi…

Astazi de cand m-am trezit, m-am simțit foarte rau. Am sunat la spital si m-au chemat la control. Evident ca mâncasem inainte sa imi pot lua calmantele.

Ajunsa la spital, am trăit un deja vu!

“Te internam si facem biopsia acum! “

In mintea mea nu era decat Dav. Era la școala, nu eram pregătită si organizata pentru asta.

Printre perfuzii, am apucat sa ii scriu prietenei mele, sa ii explic ce se intampla si sa o rog sa il ia ea de la scoala. Dar ea nu avea medicatia lui si nici cheia mea de acasa… iar bateria telefonului meu era aproape de 0! Si nu, nimeni nu avea iPhone in spital. Doar Samsung! Deci exclus sa pot face rost de încărcător.

Cand am intrat in sala, Dna Dr anestezist ii spune asistentei: “sa ii facem o injecție de Detașare”! Mi s-a părut ca suna awwww. Am încercat sa fiu Funny si am întrebat-o daca nu imi poate da si pentru acasa ca tare as avea nevoie sa ma detasez de multe….

Acolo mi s-a tăiat filmul si m-am trezit direct in salon, la perfuzii iar. Si cu Dl Dr ginecolog care imi spunea ca începem si inițierea menopauzei precoce.

Cred ca mi-a zis mai multe însă dupa anestezii niciodata nu prea mai tin minte ce se intampla.

In ultimul timp, toate mi se intampla Joia! Si bune si rele. E ceva cu ziua asta…

Dar e bine ca nu am avut timp sa inteleg si sa procesez ce mi se intampla si ca încă sunt sub efectul “injectiei de Detașare”.

As vrea sa ma ținâ câțiva ani efectul asta…

Mai ales ca de astăzi iar incep numărătoarea de la 0, timp de 3 saptamani, pina cand aflu rezultatul biopsiei.

Imi doresc sa fie cele mai frumoase saptamani din ultimul timp. Sa le trăiesc frumos si sa nu le irosesc.

Si mai sper ca Moș Crăciun sa vina in avans si sa fie generos, peste 3 saptamani!

Stiti filmul “Sweet November”? E asta imi doresc… un sweet November!

Endometrioza… un diagnostic crunt, nu o rusine!

6747CE44-5361-47C0-9C52-B15548AEC250Da! Am ENDOMETRIOZA!

Ce este endometrioza?
Endometrioza este o afecţiune frecventă care se defineşte prin prezenţa unui ţesut asemănător cu endometrul (ţesutul cu aspect de mucus care înveleşte în interior uterul) descoperit în afara uterului, în principal în alte părţi ale cavităţii pelviene. Endometrioza se poate localiza în ovare, pereţii uterului sau ligamentele acestuia, vagin, apendice, vulvă şi colul uterin. În situaţii rare, leziuni au fost descoperite şi în vezică, intestine şi plămâni. Ţesutul localizat în exteriorul uterului se comportă asemănător cu endometrul din interiorul acestuia, îngroşându-se şi dezintegrându-se în fiecare perioadă de ovulaţie, creând zone hemoragice, inflamaţii şi iritaţii. Boala este  dureroasă,poate  să aducă neregularităţi în menstruaţie, dureri la contactul sexual şi alte disfuncţii sexuale.
Are o incidenţă crescută în cazul femeilor cu vârsta cuprinsă între 25 şi 40 de ani, fiind puternic asociată cu infertilitatea.

1 femeie din 10 suferă de endometrioza iar endometrioza poate duce la cancer ovarian.

De cand am facut public, aseara, noul meu diagnostic, primesc si citesc zeci de experiențe si povesti cu aceasta boala.

Imi scriu femei măcinate de ani de zile de endometrioza, trecute prin mai multe operatii in zadar pentru ca a recidivat mereu, uneori si la cateva luni dupa operatie.

Le citesc poveștile si le simt durerea! Pentru ca ENDOMETRIOZA doare. Cumplit! Nu am cunoscut pina acum dureri mai puternice, care sa ma înjunghie in asa hal încât sa ma așez pe jos pentru ca nu ma pot sta in picioare.

Toate mesajele si poveștile primite de la cititoarele mele, se termina la fel.

“ Ce bine ca ai avut curajul sa ieși sa vorbești public despre acest diagnostic, despre care nu vorbește nimeni, niciodata. De parca noi nu meritam atenție si sprijin. De parca a avea endometrioza este o rusine si trebuie sa ne ascundem sa nu ne afle lumea…”

Sunt Adele Chirica. Am 38 ani. Si ENDOMETRIOZA! Nu imi este rusine de diagnosticul meu. Pentru ca nu imi este rusine ca sunt femeie si am avut sansa sa dau naștere unui copil!

Nu imi este rusine ca sunt femeie si am endometru. Si (încă) menstruație! Fara ele, nu as fi putut fi mama!

In anul 2017, femeilor le este rusine ca suferă de acest diagnostic.

Tot in 2017 fete de 12-13 ani raman însărcinate pentru ca nu stiu ca in urma unui act sexual, poti rămâne însărcinată!

In 2017 nu exista educație sexuală in scoli si ajungem sa ne rușinăm si jenam ca suntem femei! Si avem uter, ovare, endometru! Care toate se pot îmbolnăvi.

In 2017 gura lumii spune despre cancerul la san ca este facut de femeile care nu se iubesc pe ele iar despre endometrioza ca este boala femeilor neiubite!

In 2017 suntem doar in calendar. De fapt suntem rămași si blocați undeva, in Evul Mediu!

Eu voi vorbi deschis si direct despre diagnosticul meu. Nu imi e rusine. Nu imi va fi niciodata. Pentru ca sunt o femeie din 2017 nu din Evul Mediu, care ma informez mereu si învăț zi de zi ceva nou.

Care nu se va ascunde ci va întinde mana celorlalte femei care trec prin ce trec eu.

Endometrioza doare. Si doare cumplit! Uneori nici calmantele nu pot opri durerile.

Endometrioza este “cancerul care nu ucide”. Dar care te înjunghie si macină cu dureri.

Femeile care suferă de acest diagnostic nu de rusine au nevoie. Ci de sprijin si ajutor!

Wonder Woman exista doar in filme…

27071CC6-8DEB-424A-8163-B9A08C8084FBUrăsc cand timpul se comprima si ma sufoca!

Cand se apropie un moment de care ma tem si nu pot sa fac nimic sa opresc timpul si acel moment sa nu mai vina niciodata.

Stii cum e sentimentul ala cand parca te apasă si strivesc niste pereți intr-un spațiu mic? Fix asa simt eu cu timpul. Ma strânge si strivește.

Mi s-a spus ca nu e ok sa adopt ipostaza de victima si ca pina la proba contrarie e doar o suspiciune!

Da, poate ca asa e… Însă pentru mine e a doua intr-un an jumătate si ma gandesc cat noroc sa mai am sa scap si de data asta… si nu e o suspiciune de ceva banal ci de cancer! Prima experiența nu ma face sa imi fie mai usor ci infinit mai greu. Acum stiu cum e si la ce ma astept. Iar cele trei saptamani de așteptare a rezultatului, vor fi o agonie totala.

Pe Davis il învăț mereu ca noi toti suntem diferiți. De la înfățișare pina la trăiri… iar felul in care am reacționat la aflarea vestii, a fost trăirea MEA! Doar a mea. Am dreptul la propriile trăiri… macar atat.

Niciodata nu am fost dependenta de medicamente. In acesta săptămana am fost. In fiecare dimineața calmante pentru   dureri sa ma pot ridica din pat, medicamente pentru oprirea hemoragiei care nu se mai oprea, peste zi alte calmante pentru dureri si seara calmante sa pot sa dorm. E cumplit sa accepți ca esti la mana unor pastile fara de care nu ai cum sa funcționezi. Si sa imi păstrez si luciditatea sa ii pot da tratamentul lui Davis fara sa încurc medicamentele, sa fiu funcțională pentru el care nu știe nimic.

Dincolo de machiajul meu perfect si al ochelarilor de soare, nu era nimic perfect. Doar o femeie speriata si măcinată de dureri si frici. Si poate ca am fost prea mult puternica in toti acești ani, luptând pentru Davis si pentru toti ceilalți,  ca sa mai pot sa fiu si acum. Si poate am voie si eu sa cad, sa ma izolez si sa ma jelesc.

Nu imi amintesc cand a luptat ultima oara, cineva pentru mine.

Dar stiu exact cand m-am simțit ultima data abandonată si aruncată ca o păpușa stricata.

Si nu condamn pe nimeni. Pentru ca nimeni nu e dator sa suporte si sa treacă prin toate astea. Fiecare avem problemele noastre. Nimeni nu își dorește niste probleme extra.

Mi s-a spus si ca lumea e rea. Si ca eu trebuie sa învăț sa lupt doar pentru cei buni. Pfff cumplit de grea si adevarata e aceasta lecție. Nu stiu cand o voi învață!

In zilele astea m-am tot gândit ca undeva in viata asta, am facut o alegere greșita. Care m-a adus aici. Erau doua drumuri iar eu…l-am ales pe cel înfundat! Dar poate ca acesta trebuia sa fie drumul meu.

Nu stiu de aici inainte care imi va fi drumul si ce ma asteapta dar cine știe?

Poate chiar sunt o victima… dar dincolo de orice, sunt doar un om.

Wonder Woman exista doar in filme. Nu si in viata reala.

Maine…cea mai frumoasa promisiune!

E3C0B2FC-5F4F-409F-9D48-9E98FD0BBD09Din aceasta fotografie lipsește EA!

Pentru ca am cateva persoane, vreo doua, pe care le tin doar pentru mine! Si pe care nu le fac publice…

Aici, pe treptele casei este locul meu si al ei, unde ne uitam la melcii fara casa si povestim. Ne povestim!

EA mi-a scris candva pe Facebook si a fost una dintre  putinele persoane care imi scriu si cu care accept sa ma vad si in viata reala. M-am vazut prima oara cu ea, asta vara, la o cafea. Cand m-am intors in București, in Septembrie, am inceput sa vorbim zilnic si sa ne vedem din ce in ce mai des.

EA e singura persoana care imi știe toate secretele si fricile. Si da, pentru mine este sursa de inspiratie, motivație si putere. Si tot EA este singura cu care vorbesc aceeași limba.

Saptamana asta grea care se încheie astăzi, a fost TOT-ul meu.

Un nucleu de oameni daca aveam linga mine, nu faceau cat a facut EA singura!

Stiu ca a fost speriata. Stiu ca a suferit cu mine, linga mine si din cauza mea. Dar mai stiu si ca m-a iertat!

In cea mai grea noapte din săptămana asta, EA nu s-a lasat si nu m-a lasat, fara sa ii promit ca va exista MAINE!

De atunci, in fiecare seara, ultimul nostru mesaj este MAINE! Si eu si ea, știm cumplit de bine ce înseamna aceasta promisiune… La fel ca si promisiunea ca eu voi fi bine daca va fi si EA!

Acum, cand va citi acest articol o sa ma certe. Pentru ca noi ne spunem cele mai proaste Glume, la care doar noi radem si pe care doar noi, le înțelegem!

Pentru ca noi nu devenim emoționate impreuna si nu plangem impreuna. Mda pentru ca EA nu are rimel rezistent la apa… 🙄

Nu stiu cum m-a gasit in lumea asta mare, tocmai pe mine. De fapt stiu… dar vreau sa ii Multumesc pentru ca m-a gasit. Si pentru ca e! Si pentru ca imi e. Si pentru MAINE! Pentru ca eu, nu imi pot imagina MAINE, fara EA! Nici acum si niciodata!

Si un ultim “amanunt”… EA… are cancer. Metastazat! Dar ii e frica de biopsia mea… la fel cum ii era frica sa nu ma piardă…

MAINE! Da? MAINE!

De mana….

308C67DC-FAB4-472C-9D67-693FDE0DE395“ Nu crezi in Dzeu, dar crezi in Superman si in SuperEroi! E felul tau de a crede intr-o altfel de divinitate! Eu prefer sa cred in lumea reala, cu bune si cu rele, pentru ca aici se intampla lucrurile reale! Iar pe Superman si Wonder Woman sa ii las doar in filme…”

Acestea au fost cuvintele care m-au trezit cumva la realitate. Care m-au facut sa ma gandesc ca poate trebuie sa mai depășesc capsula mea in care trăiesc, unde m-am înconjurat de SuperEroi ca sa pot sa supraviețuiesc!

De 6 ani, nu am mai pășit macar in lumea reala. Am trăit doar povestea mea si am luptat sa fie cu happy end. Si astfel nu am facut decat sa adâncesc prăpastia dintre lumea mea si lumea reala a celorlalți.

Am câștigat pe o parte dar am si pierdut pe alta parte… am pierdut trăiri, întâmplări, oameni .

Mi-am zidit o fortăreața in jurul meu, de care sa nu treacă nimeni. Sa nu ma vada nimeni ca pot fi si vulnerabila, speriata, umană!

Multi mi-au zis ca m-am dezumanizat. Deși pare un paradox ca tocmai eu care lupt sa ajut pe toti cei care au nevoie, sa ma dezumanizez, cred ca le dau dreptate. Cand tot dai si dai si dai de la tine fara sa pui niciodata la loc, ajungi sa se termine. Si sa începi sa dai DIN tine. Sa împarți bucăți si sa Primești poate un zâmbet sau o mulțumire, la schimb!

Insa atunci cand tie iti e greu, cand te afli pe marginea prăpastiei tu, realizezi ca esti singur! Si nu e decat vina ta. Pentru ca atat ai dat tuturor, încât atunci cand trebuia doar sa înveți sa Primești si tu, nu ai știut cum sa o faci! Ti-a fost frica, te-ai blocat si tot ce ai facut a fost sa alungi acea mana care iti oferea tot! Echilibru, liniste, putere…

Pentru ca tu nu știai cum e sa faca asta altcineva pentru tine. Si nici nu credeai ca meriți. Pentru ca atâția ani doar tu ai fost mana care a oferit!

Regrete tardive? Scuze si pretexte? Sunt toate degeaba.

Sunt Adele, am 38 ani si vreau sa învăț sa nu mai gonesc de linga mine, oamenii la care tin si pe care ii prețuiesc!

Sunt om, fac greșeli si mi le asum. Si incerc sa învăț ceva din ele.

Sunt epuizata emoțional si fizic… Toti anii aceștia au lasat sechele in mine.

Mi se spune des ca sunt o eroina. Si ca mut munții si nimic nu imi e imposibil!

Insa mie…mie imi e dor sa fiu… ADA! Nu Adele, nu ADELA, nu mama eroina! Imi e dor de identitatea mea, imi e dor sa ma regăsesc eu pe mine! Asa cum eram candva. Cand personajele cu superputeri erau doar la tv.

Vreau sa pot sa recunosc ca am obosit sau ca nu mai pot sau nu mai vreau!

Vreau sa pot sa învăț sa fiu umană iar..

Vreau sa învăț sa primesc si sa nu mai rănesc si alung exact pe cei la care tin, de teama ca dupa ce vor trai in lumea mea, vor fugi ei!

Vreau sa învăț sa Pășesc macar in lumea reala si uneori sa fie refugiul meu.

Dar sunt ca un copil mic care abia învață sa meargă si se teme sa faca primii pasi fara sa fie…ținut de mana!

Si mai vreau ca tarziu…sa nu fie prea tarziu.

 

Cand Universul te iubeste!

IMG_1723

Acum stiu sigur ca Universul întreg il iubeste pe Davis si ii dovedește asta prin oamenii pe care ii strânge alături de noi!

Astăzi este despre Zurli! Fericirea suprema a lui Davis, de câțiva ani.

Orice Tristețe ar avea, cand aude de Zurli, se luminează tot si ochișorii lui incep sa strălucească.

Pentru ca in urma cu doar cateva zile, Davis a trecut iar printr-o convulsie traumatizantă, Mirela Retegan, mama Zurli, a vrut sa ii faca o surpriza la spectacolul de astăzi din Constanta!

Stiam ca daca cineva se pricepe cu adevărat la surprize, aceea este ea asa ca m-am dus cu Davis la spectacol si am asteptat sa vedem ce urmează.

Iar ce a urmat a întrecut orice așteptare.

Intreaga Gașca Zurli l-a luat si îmbrățișat si pupat, i-a facut cadou un tricou special si l-a declarat Eroul Zurli! L-au luat pe scena cu ei sa danseze iar pe mine m-au facut sa plang in hohote! Însă de data asta, de fericire. Dupa zile si nopti de agonie si disperare nu credeam sa mai simt fericirea curand!

Discursul Mirelei, de pe scena, despre Davis m-a uns la inima!

Nu a vorbit nici cu mila si nici cu compasiune!

A vorbit in fata a sute de oameni cu dragoste si EMPATIE! Ceva atat de rar in lumea asta gri si trista si egoista!

Mi s-a părut cea mai frumoasa lecție deschisă  cu cel mai bun profesor!

Cand i-am vazut ochii fiului meu, care cu cateva zile in urma erau pierduți, atat de vii am simțit ca Universul il iubeste!

Si ii trimite alături doar oameni de poveste, asa cum merita fiecare supererou!

Mirela nu stiam cum sa iti Multumesc si cuvintele mi se păreau sărace!

Acum stiu!

Iti Multumesc pentru ca astăzi, tu si Gasca Zurli, i-ati dat motive in plus lui Davis sa rămână AICI, alături de noi!

Iar pentru mine ca mama, nu exista ceva pentru care sa fiu recunoscătoare mai mult ca acum!

Multumesc pentru iubirea ta neconditionata si pentru copiii speciali, nu doar tipici! Si pentru toata grija pe care o ai pentru ei.

Ne faci inimile sa bată!