M-am întors la biserică si la Dzeu, la greu…cand efectiv simteam ca nu mai pot sa respir de greu ce imi era.
M-am întors și I-am cerut sa ma ajute. Ca nu mai pot singură si am nevoie de El.
Mi se părea ciudat să-i cer sa ma ajute și sa si aștept ajutorul Lui, eu cea care 8 ani L-am hulit si negat. Iar acum, tocmai eu,veneam sa ii cer ajutorul de parca îmi era dator sa o facă.
Dar, în bunătatea si mila Lui,nu m-a pedepsit, nu si-a întors fața de la mine asa cum meritam,ci m-a ajutat, mi-a fost alături,mi-a trimis cel mai bun profesor care sa ma însoțească în aceasta noua etapa a vieții mele și astfel sa se asigure ca nu voi mai greși iar…sau nu foarte rau.
Si atunci mi-am promis sa continui sa vin la biserica și dupa ce problemele se vor rezolva. Sa devina stilul meu de viata, nu o obligație sau o datorie .
Sa vin fara sa cer nimic ci doar sa mulțumesc. Sa mulțumesc pentru tot ce nu am meritat si am primit.
Sa mulțumesc pentru fiecare zi în care copilul meu zâmbește și este bine.
Sa mulțumesc pentru fiecare dar primit pentru ca in viata asta nimic nu ni se cuvine. Nu le merităm. Ci le primim. Si trebuie sa avem CONȘTIINȚA sa recunoaștem asta si sa multumim.
Nu,nu voi veni la biserica și la Dzeu doar când imi e greu ca să ii cer ajutorul.
Ci voi veni mai ales când îmi e bine, ca să ii mulțumesc. Pentru ca,in sfârșit, am înțeles…binele vine de la El. Si e atat de bine sa trăiești clipa în care doar ii mulțumești 🙏🙏🙏
Adela Chirica Blog 